Julian Assange pierde recursul in procesul de extradare

Scris de Admin Mier Mai 30, 2012 10:08 am

Julian Assange pierde recursul de extradare la Tribunalul din Anglia

Scris de Admin Lun Apr 25, 2011 1:38 pm

Într-o serie de telegrame ale Ambasadei SUA din 1995, publicate de Wikileaks, şi preluate de la kamikazeonline.ro, oficialii americani îl caracterizează pe preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu, ca fiind un politician desăvârşit şi un apărător al omului obişnuit. Portretul făcut lui Ion Iliescu de Ambasada SUA este unul pozitiv, ţinând cont de faptul că fostul preşedinte era foarte bun prieten cu ambasadorul american de atunci, Alfred Moses.

SUBIECT: Preşedintele României Ion Iliescu- o biografie politică

1. Text confidenţial în întregime.

2. Sumar: Aceasta este prima dintre cele două telegrame care îl vizează pe preşedintele român Ion Iliescu şi îi urmăreşte evoluţia politică în timpul alegerilor din 1992. O telegramă separată va analiza puterea pe care o are în prezent şi rolul său în sistemul politic românesc. Iliescu, care s-a născut într-o familie comunistă, în 1930, a avansat repede în ierarhia de partid până în momentul în care a început să critice excesele dictatorului Nicolae Ceauşescu, la începutul anilor 70. Iliescu a trecut atunci printr-o serie de retrogradări şi, până în 1984 ,a ajuns să fie directorul unei edituri obscure. Totuşi, a fost cunoscut ca fiind disident şi o dată cu venirea la putere a lui Gorbaciov, Iliescu a început să pledeze pentru o deschidere a societăţii române urmând linia impusă de Moscova. În haosul care a urmat căderii bruşte a regimului Ceauşescu, în decembrie 1989, intelectualii care doreau să stabilească o nouă ordine politică s-au întors către experimentatul Iliescu pentru a prelua conducerea, acesta devenind repede figura dominantă în Guvernul ad-hoc al Frontului Salvării Naţionale.

3. Din cauza lipsei totale a unor grupuri de opoziţie organizate în România înainte de Revoluţie, Iliescu nu a avut altă alternativă decât să păstreze vechea birocraţie activă, însă decizia lui i-a îndepărtat pe intelectuali şi pe partidele de opoziţie emergente. Iliescu şi FSN au pus repede bazele unui sistem politic pluralist şi au câştigat fără efort alegerile din mai 1990 – care, deşi au avut multe slăbiciuni, au reflectat voinţa poporului – dar partidele de opoziţie au refuzat să accepte legitimitatea Guvernului şi au pretins că Iliescu este un “cripto-comunist”. Iliescu şi-a agravat problemele prin chemarea minerilor la Bucureşti, în iunie 1990, pentru a pune capăt ocupării unei pieţe importante de către studenţi. În septembrie 1991, minerii au venit din nou la Bucureşti şi au determinat demisia premierului Petre Roman de care Iliescu s-a distanţat din cauza unor certuri legate de ritmul reformei precum şi din cauza ambiţiilor divergente. Totuşi, Iliescu l-a numit atunci premier pe un tehnocrat respectat, care având susţinerea lui Iliescu, a organizat alegeri libere şi corecte în septembrie 1992. Iliescu a câştigat din nou preşedinţia cu un scor mare, bazându-şi campania pe o platformă a reformelor graduale şi a unei plase sociale puternice care să uşureze dificultatea tranziţiei către economia de piaţă.

4. Având în vedere trecutul politic al lui Iliescu şi observaţiile pe care le-am făcut cu privire la el în ultimii cinci ani, credem cu tărie că este devotat sistemului politic democratic în stabilirea căruia a jucat un rol important. Iliescu este totuşi preocupat de impactul pe care îl are mersul rapid către privatizare asupra muncitorilor români – nu este o surpriză având în vedere trecutul său. Iliescu i-a spus recent ambasadorului Moses că studenţii care au protestat în 1990 eru numai pioni ai partidelor istorice reînfiinţate care îi foloseau pentru a restabili ordinea socială de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial cu imensele sale inegalităţi de împărţire a bogăţiei. Chiar dacă există sau nu un adevăr în această interpretare, este caracteristică pentru gândirea lui Iliescu. În ceea ce priveşte problemele economice, este pentru reformă dar vrea să protejeze muncitorii. Acest lucru este motivat atât ideologic dar rezultă şi din faptul că baza sa politică şi a partidului său (PDSR) este formată din muncitorii români angajaţi în ultimele patru decenii în întreprinderi de stat. după cum a spus în campania din 1992, scopul său este “o economie de piaţă socială” – o economie cu proprietate privată şi liberă iniţiativă, dar în care reglementările statului să fie folosite pentru a preveni inegalităţile extreme şi sărăcia masivă care caracterizeazau ordinaea de dinainte de război. Din 1992, Iliescu a susţinut reformele, inclusiv măsurile de austeritate, mai mult decât am fi fost lăsaţi să credem din discursurile sale electorale (telegramă separată), dar din punctul nostru de vedere el nu va fi niciodată pregătit să meargă mai departe către o piaţă nereglementată mai mult decât un democrat social european tradiţional. Sfârşitul sumarului.

5. De la ortodoxia comunistă la disidenţă

Iliescu provine dintr-o familie care aparţinea clasei muncitoare comuniste şi a avansat rapid în rândul partidului communist până la ruptura din 1971 cu Ceauşescu. Tatăl lui Iliescu, muncitor la căile ferate, a fost unul dintre puţinii etnici români activişti în micul Partid Comunist de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Iliescu însuşi s-a alăturat organizaţiei de tineret a Partidului Comunist în 1944, la vârsta de 14 ani şi, după ce şi-a obţinut diploma de inginer hidrotehnist în cadrul Institutului Politehnic Bucureşti şi la Institutul Energetic de la Moscova, a deţinut funcţii în organizaţiile de tineret ale Comitetului Central. În 1965, a devenit membru supleant în Comitetul Central al PCR şi în 1967 a fost numit membru deplin şi ministru pentru problemele tineretului. În 1969 a fost numit membru supleant în puternicul birou executiv al Comitetului Central (Politburo).

6. În ciuda trecutului său ortodox comunist şi a ascensiunii rapide în ierarhia de partid, Iliescu a început să critice amploarea tot mai mare luată de cultul personalităţii a lui Ceauşescu, nepotismul, şi politicile economice foarte centralizate. Drept urmare, probabil şi pentru că era văzut în unele cercuri ca un evenetual successor al lui Ceauşescu, a fost demis de la Ministerul Tineretului în 1971 şi retrogradat din funcţia de secretar de partid al judeţului Timiş. În 1974, Iliescu a obţinut funcţia de prim-secretar de partid în judeţul Iaşi, dar sinceritatea şi popularitatea locală i-au adus din nou retrogradarea în 1978, de această dată ajungând şeful Consiului Naţional al Apelor. El şi-a pierdut de asemenea, în acelaşi an, funcţia din comitetul politic executiv. În ciuda acestui lucru, Iliescu a continuat să aibă o poziţie critică faţă de regimul Ceauşescu şi în 1984 şi-a pierdut şi locul din Comitetul Central şi pe cel de la Consiliul Naţional al Apelor. Din 1984 şi până la revoluţia din decembrie 1989, Iliescu a muncit în anonimat ca director al unei edituri tehnice, dar în această perioadă a început să pledeze pentru o deschidere a societăţii române urmând linia impusă de Gorbaciov în URSS.

7. Paşii lui Iliescu către ambasadă – vidul conducerii revoluţionare

În ciuda anilor petrecuţi în sălbăticia politică, Iliescu era foarte cunoscut şi popular în rândul românilor racordaţi la politică înainte de Revoluţia din 1989. Pentru că nu au existat grupuri disidente în România gata să ia puterea după căderea bruscă a lui Ceauşescu, problema preluării conducerii ţării a revenit automat în mâinile acelor cetăţeni bucureşteni – în special intelectuali – care s-au adunat spontan în diverse locuri pentru a discuta situaţia haotică creată de prăbuşirea dictaturii. Mulţi dintre aceştia s-au întors către experimentatul Iliescu pentru a lua conducerea pentru că a avut convingeri anti-ceauşiste şi părea să priceapă cum se putea restabili ordinea repede. Iliescu a apărut aproape imediat ca o figură dominnată în Guvernul ad-hoc al Frontului Salvării Naţionale.

8. Comentariu: alte interpretări ale revoluţiei din 1989 susţin că Iliescu şi disidenţii care îi împărtăşeau valorile din cadrul partidului fie au plănuit o lovitură de stat şi au folosit revoluţia drept acoperire pentru a o pune în scenă, fie au venit şi au “furat” revoluţia în timp ce aceasta avea loc. Considerăm că prima interpretare este paranoică şi nu poate fi acceptată fără dovezi evidente. Cât despre cea de-a doua, din moment ce revoluţia nu a fost condusă de un grup anti-comunist stabilit de dinainte, cum ar fi Solidaritatea, dar a apărut spontan, de la cine se presupune că a furat Iliescu revoluţia? Sfârşitul comentariului.

9. Doi ani nefaşti

Din cauza lipsei existenţei unor forţe de opoziţie anti-comuniste de dinainte de Revoluţie, Iliescu nu a avut altă alternativă decât să păstreze vechea birocraţie politică şi ecoonomică aflată la putere, cu excepţia celor mai înalte poziţii. Totuşi, ţinând cont şi de trecutul său, probabil nu a simţit nevoia să-i elimine pe acei oficiali care erau capabili să se adapteze unui nou sistem politic. (Notă: un punct de vedere mult mai acceptabil, acum că foştii comunişti deţin puterea în majoritatea regiunilor. Sfârşitul notei.) Mulţi dintre intelectualii care, iniţial, l-au susţinut pe Iliescu s-au întors împotriva lui din cauza eşecului acestuia de a înlătura birocraţia şi a deciziei sale ulterioare de a transforma FSN în partid - decizie pe care birocraţii pe care i-a menţinut în funcţie au susţinut-o în mod evident. Ţinând cont de trecutul comunist al lui Ion Iliescu, a fost uşor pentru intelectuali şi pentru opoziţia emergentă să conteste legitimitatea Guvernului provizoriul al FSN – o tactică ce continuă să perturbe politica romţnă actuală.

10. Iliescu şi FSN au stabilit repede libertăţi civile şi un sistem politic pluralist. Totuşi, alergerile din mai 1990, când Iliescu a fost ales preşedinte cu 85% din voturi, au avut mai multe puncte slabe. FSN avea avantaje considerabile în ceea ce priveşte controlul şi/sau accesul la presă, fonduri şi alte resurse necesare unei campanii electorale. Şi mai rău, suporterii FSN au intimidat şi i-au hărţuit pe candidaţii opoziţiei din zonele rurale. Deşi Iliescu şi FSN ar fi câştigat în orice condiţii, modul în care au avut loc alegerile i-au permis opoziţiei să conteste validitatea rezultatelor şi continuă spună că Guvernul este nelegitim şi Iliescu este un “cripto-comunist”.

11. Iliescu şi-a înrăutăţit problemele făcând cea mai mare greşeală din cariera sa post-revoluţionară – chemarea minerilor în Bucureşti, în iunie 1990, pentru a pune capăt ocupării unei pieţe centrale de către studenţii portestatari. (Notă: Iliescu a pretins, nu foarte convingător, că nu el i-a chemat pe mineri şi că venirea loc în Bucureşti este numai rezultatul iniţiativei lor patriotice. Sfârşitul notei.). Minerii nu numai că au fost violenţi cu studenţii, dar au atacat şi birourile partidelor de opoziţie. Imaginea lui Iliescu în străinătate s-a deteriorat şi mai mult atunci când s-a distanţat de premierul FSN, Petre Roman, pe motiv că Roman făcea prea repede reforma economică, dar şi din cauza ambiţiilor divergente şi a personalităţilor diferite. După câteva luni de dezacorduri în interiorul FSN, minerii au venit din nou în Bucureşti, în septembrie 1991 pentru a cere înlăturarea lui Roman. De această dată, însă, nu este clar dacă au fost chemaţi sau au venit din proprie iniţiativă din cauza unei scăderi a veniturilor lor, fapt pe care l-au atribuit politicilor duse de Roman. Oricare ar fi scopul lor orginial, la sosirea în Capitală câţiva dintre mineri au început să le ceară lui Iliescu dar şi lui Roman să plece şi au mărsăluit până la biroul său de la Palatul Cotroceni. Iliescu a răspuns obţinând demisia lui Roman, detensionând astfel situaţia şi reuşind să îi facă pe mineri să plece liniştiţi din Bucureşti. La scurt timp după aceasta FSN s-a rupt, iar Roman şi tinerii tehnocraţi care l-au susţinut şi-au format propriul partid, în timp ce birocraţii au rămas cu Iliescu.

12. Comentariu: Iliescu ne-a spus că protestele studenţeşti din primăvara lui 1990 au fost inspirate de către noile partide politice reînfiinţate - Partidul Naţional Ţărănesc (PNŢCD) şi Partidul Naţional Liberal (PNL). Aceste partide, a adăugat el, intenţionau să-i folosească pe studenţi pentru a „fura" revoluţia din 1989 pentru scopurile lor personale: inversarea situaţiei actuale care merge către egalitarism şi care a venit o dată cu instalarea guvernelor comuniste din perioada de după cel de-al doilea război mondial şi restaurarea ordinii sociale de dinainte de cel de-al doilea război mondial, o ordine care, în opinia lui Iliescu (şi în realitate) este marcată de enorme disparităţi a bogăţiei şi de sărăcie masivă.

Cu toate că este mai orientat către reforme decât mulţi oficiali ai actualului guvern, inclusive premierul Văcăroiu, Iliescu favorizează o distribuţie parţial gratuită a proprietăţii întrerpinderilor private către poporul român, după cum o arată Legea privatizării în masă care prevede că toţi cetăţenii vor primi certificate de proprietate egale cu valoarea de pe Bursă a întreprinderilor care urmează să fie privatizate. Iliescu doreşte să evite, pe cât posibil, şomajul masiv care ar putea urma privatizărilor şi restructurării economice. Chiar muncitorii care alcătuiesc bazinul electoral a lui Iliescu - care s-au bucurat de siguranţa locului de muncă, chiar dacă de altele mai puţin, în timpul regimului comunist – care ar fi cel mai dur loviţi, şi Iliescu este, în mod evident, şovăitor în a risca să-i îndepărteze de el, prin preluarea iniţiativei şi forţarea unor restructurări radicale. Iliescu a anticipat că partidele istorice – ale căror bazine electorale au cel mai mult de câştigat din privatizare - vor prelua iniţiativa în a-i convinge pe români să accepte dificultăţile temporare pe care le presupune restructurarea; dar, din păcate, nu au susţinut mişcările Guvernului României în direcţia reformei, preferând să-i critice doar de dragul de a obţine un avantaj politic. Cu toate acestea, nu este dornic să grăbească lucrurile pentru a avea o restructurare rapidă în condiţiile în care costul îl reprezintă şomajul pentru cei mai mulţi şi acumulare masivă de bogăţii pentru câţiva.

13. Continuarea comentariului: După cum a spus Iliescu în timpul campaniei electorale din 1992 - şi nu a renunţat de atunci – scopul său este “o economie de piaţă socială”, nu un “capitalism sălbatic”. Cu alte cuvinte, proprietatea privată şi libera iniţiativă sunt bune atât timp cât reglementările statului împiedică crearea unor venituri enorme şi a disparităţii de clase. De aceea, în timp ce Iliescu a susţinut, după Revoluţie, vânzările apartamentelor deţinute de stat către chirişii lor la preţuri foarte mici – fapt care a creat sute de mii de proprietari de apartamente dintr-o dată – s-a opus la fel de vehement retrocedării caselor naţionalizate către foştii proprietari, pe care probabil îi consideră, dar pe care nu i-a descris în acest fel în public, ca fiind nişte “aristocraţi” de dinainte de război. Împotrivirea lui Iliescu ca fostul rege Mihai să călătorească în România până când acesta nu renunţă la tron şi nu promite să nu folosească vizita sa pentru a declanşa demonstraţii pro-monarhiste au fost, fără îndoilaă, inspirate în mare măsură de aversiunea sa pentru ordinea socială şi politică de dinainte de război din România. În orice caz totuşi, nu există o susţinere populară foarte mare pentru restaurarea monarhiei (nu mai mult de 20% au susţinut-o, potrivit sondajelor de opinie) şi chiar şi PNŢCD şi-a minimalizat opţiunea monarhistă tradiţională. Sfârşitul comentariului.

14. Întoarcerea curentului de opinie

După căderea guvernului Roman, Iliescu a luat o serie de măsuri care i-au restabilit credibilitatea ca politician democrat şi un apărător, cu toate că destul de rezervat, al reformei economice. El l-a numit pe Theodor Stolojan, un economist recunoscut fără afiliere politică, în funcţia de premier. Stolojan, cu susţinerea lui Iliescu, şi-a propus ca sarcină principală organizarea alegerilor naţionale şi locale, libere şi corecte, în maximum un an, după care va demisiona. În perioada de dinaintea alegerilor din toamna anului 1992, Iliescu şi Partidul său – care urma să fie redenumit Partidul Social Democraţiei (PDSR) – şi-au bazat campania pe o platformă a reformelor economice graduale şi a unei plase sociale puternice care să uşureze dificultăţile provocate de tranziţia către economia de piaţă. PDSR a câştigat 27% din voturi la alegeri – pe care toţi observatorii le-au considerat ca fiind libere şi corecte - şi care au creat pluralitate. Iliescu s-a descurcat mult mai bine decât partidul său. Candidând împotriva altor 5 persoane. A câştigat 47% din voturi în primul tur al alegerilor prezidenţiale. În turul al doilea, confruntându-se numai cu candidatul celui mai puternic al opoziţiei, Iliescu a obţinut 61% din voturi.

15. Comentariu: Majoritatea analiştilor de aici consideră victoria din 1992 a lui Iliescu este rezultatul unei combinaţii între demnitatea sa, caracteristică pe care românii o aşteaptă de la un preşedinte, şi o abordare de “om obişnuit” – unul dintre cele mai eficiente slogane de campanie a fost “de la noi, pentru noi”. Din punctul nostru de vedere, Iliescu se consideră fi, dacă nu un om obişnuit, cel puţin apărătorul omului obişnuit. Această atitudine rezultă din crezul pe care îl are pentru egalitarism şi ura pe care o are pentru ordinea socială de dinainte de război şi a fost vizibilă nu numai în chestiuni precum casele naţionalizate, dar şi în cererile sale repetate – dar neluate în seamă – că parlamentarii propriului său partid fie să demisioneze din funcţiile economice profitabile din conducerile întreprinderilor de stat sau să plece din Parlament, la fel ca în ceea ce priveşte denunţarea corupţiei în general. Este important de ştiut că Iliescu este unul dintre puţinii politicieni care nu au fost subiectul acuzaţiilor – în cele mai multe cazuri, bine fondate - de corupţie. De fapt, unii lideri ai opoziţiei i-au criticat dorinţa de a “muri un om sărac” nu pe motiv de ipocrizie, ci de “prostie”.

16. Continuarea comentariului: Totuşi Iliescu este prins acum într-un cerc vicios între politicile pro-reformă, pro-occidentale şi bazinul său politic, care se teme de schimbări rapide, fiind cel mai puţin capabil să se facă faţă economiei de piaţă şi deplinei mobilităţi de pe piaţa muncii, controlarea inflaţiei şi creşterea reală a salariilor, chiar la un nivel mic, au ajutat, dar pe termen lung politicile sale pro-reformă o să-l submineze pe el şi pe partidul său în România. Iliescu continuă să fie portretizat de către opoziţie ca fiind un cripto-comunist deghizat în haine occidentale. Da în timp ce conducerea partidelor istorice (ţărănesc şi liberal) vorbeşte despre reformă, cele două partied au votat împotriva acordului cu FMI şi a legii privatizării în masă pentru a-i nega Guvernului legitimitatea pe care fi dat-o ajutorul lor. Iliescu încearcă să treacă peste dilema de a-i proteja pe muncitori în timp ce România continuă privatizările, în primul rând, gestionarea preluării angajaţilor (MEBO) care continuă să fie permisă prin legea privatizării în masă combinată cu distribuţia certificatelor de proprietate către mase. Această politică poate avea efecte politice pe terme mediu, dar implicaţii negative pe termen lung pentru o ţară care în curând va avea mai mult de 3.000 de afaceri care au aparţinut statului care vor fi deţinute şi controlate de un management - şi/sau milioane de noi mici acţionari - şi angajaţii actuali, cu interese care vor fi conflictuale pe termen scurt şi pe termen lung.

17. Continuarea comentariului: Orientarea de “om obişnuit” a lui Ion Iliescu se regăseşte de asemenea în viaţa sa privată. El şi soţia sa Elena care are o diplomă în inginerie, nu au copii şi trăiesc modest într-un apartament la bloc care are patru scări. Ei nu au fost văzuţi ca având viaţă de noapte în Bucureşti iar Elena este rareori văzută în public şi nici nu îşi însoţeşte soţul în vizitele oficiale din străinătate. Iliescu a învăţat să vorbească engleza destul de bine după Revoluţia din 1989 şi vorbeşte de asemenea rusa, franceza şi puţină spaniolă. Elena Iliescu nu vorbeşte engleza. Totuşi, ea este interesată de acest aspect şi se spune că este un cititor de ficţiune americană. Iliescu, care s-a recuperat rapid după operaţia la vezica biliară de anul trecut, pare să fie sănătos. Se spune, totuşi, că soţia sa ar suferi de ceva mai grav – posibil cancer. Sfârşitul comentariului.

Scris de Admin Lun Apr 25, 2011 1:28 pm

Aproape 800 de documente secrete ale armatei americane, publicate de Wikileaks dezvăluie detalii inedite despre atacurile de la 11 septembrie 2001 şi teroriştii al Qaeda, deţinuţi în celebra închisoare- Guantanamo, Cuba.

Documentele au fost puse la dispoziţia unor ziare de renume precum New York Times şi Washington Post, dar şi agenţiei de ştiri CNN. Printre documentele publicate se numără şi 779 de evaluări al armatei americane asupra gradului de periculozitate a deţinuţilor de la Guantanamo. Ele descriu unii deţinuţi ca fiind cooperanţi, dar existau şi alţii cu un comportament violent care ameninţau gardienii şi spuneau că vor intra cu avioanele în locuinţe.

Osama bin Laden prin ochii supuşilor săi

Fişierele conţin o descriere detaliată a grupării teroriste al Qaeda, evoluţia sa, planurile pentru atacurile din 11 septembrie, dar şi perioada de după atentat. Dosarul unuia dintre membrii Al Qaeda ce a participat la atacurile din Tanzania în 1998 conţine declaraţii ale acestuia despre comportamentul lui Osama Bin Laden. În 2006, Ahmed Khalfan Gailani era bodyguard-ul şi bucătarul lui Bin Laden despre care spunea că "avea o dietă normală" şi obişnuia să mănânce împreună cu 15 bodyguarzi.

Un alt document din 2008 conturează profilul unui alt bodyguard al lui Bin Laden, Sanad Yislam al Kazimi, care spunea că "ar muri" pentru liderul al Qaeda. Bărbatul avea informaţii despre programele nucleare şi chimice ale organizaţiei teroriste, iar în 2001 a evadat şi s-a reîntors în Yemen pentru a se antrena pentru atacurile ulterioare. El a fost capturat după un an, în timp de planifica un atentat în Emiratele Arabe Unite. În timpul detenţiei la Guantanamo, al Kazimi "ameninţa permanent America, inclusiv pe preşedintele ţării." El ar fi spus că "i-ar plăcea să le spună prietenilor din Irak să-l găsească pe anchetator, să-l taie în bucăţele şi să facă din el o şaorma, cu capul anchetatorului înfipt în capăt".

Abdu Ali Sharqawi -unul dintre cei care au participat la planificarea atentatelor din 11 septembrie are un dosar de 11 pagini care descrie amănunţit activităţile sale. Se pare că el obişnuia să facă căţărări împreună cu Osama Bin Laden care făcea aceast acest lucru în fiecare zi.

Preşedintele Yemenului, implicat în atentatele asupra Americii?

Sharqawi le-a spus anchetatorilor că starea de sănătate a liderului era foarte bună, deşi acesta avea un singur rinichi. Documentul mai sugerează şi faptul că al-Qaeda a făcut foarte mulţi bani după atacurile din 2001 deoarece deţinutul a declarat că numai el a primit şi a transferat peste 500.000 de dolari când ajuta jihadişti să iasă din Afganistan.

"Înaintea unor întâlniri anterioare, documentul descrie o reuniune de proporţii a unor membrii seniori din al Qaeda în decembrie 2001, în Zormat- o regiune muntoasă din Afghanistan. Acolo au început planificarea atacurilor ", scrie Washington Post.

Una dintre cele mai suprinzătoare declaraţii a deţinuţilor de la Guantanamo este cea a lui Ali Abdullah Saleh care spunea că Bin Laden i-ar fi scris preşedintelui Yemenului înainte de atacurile din 11 septembrie, cerându-i să-l elibereze pe Kazimi, deţinut în 1995 şi încă un bărbat. La puţin timp după acestă cerere, cei doi au fost eliberaţi şi au plecat în Afganistan.

Documentul mai descrie şi modul în care membrii Al Qaeda călătoreau, Iranul fiind calea spre Afghanistan. "Călătoria prin Iran este un mod de operare specific membriilor al Qaeda prin care aceştia ajungeau în Afghanistan folosind un lanţ de case sigure şi agenţi", se arată în document.

Deţinuţii de la Guantanamo, eliberaţi chiar dacă erau periculoşi

Potrivit ziarului The New York Times, documentele arată că majoritatea celor 172 de prizonieri care se mai află la Guantanamo au fost catalogaţi ca fiind "de risc ridicat" şi sunt o ameninţare la adresa SUA. Totuşi, mulţi dintre cei eliberaţi sau transferaţi către alte ţări erau de asemenea consideraţi ca fiind de "risc ridicat".

Documentele mai sugerează şi faptul că multe dintre criteriile folosite pentru a reţine suspecţii jihadişti nu erau consistente. Astfel, documentul arată că "oamenii care aveau un anumit model de ceas Casio din anii '80 erau ridicaţi de forţele americane din Afganistan sub suspiciunea că ar fi terorişti, doar pentru că ceasurile respective erau folosite drept cronometre de al Qaida". Deşi majoritatea au fost eliberaţi din lipsă de dovezi, unii erau arestaţi şi închişi pentru terorism.

Despre Wikileaks

Scris de Admin Lun Mar 14, 2011 1:28 pm

CHARLOTTE, N.C./WASHINGTON, D.C. (Reuters)

- Anonymous, a hacker group sympathetic to WikiLeaks, plans to release e-mails obtained from Bank of America Corp early Monday morning, according to posts on the group's Twitter feed.

The group, unrelated to the document leak website founded by Julian Assange, said it plans to release documents exposing "corruption and fraud" at the largest U.S. bank by assets.

A representative of Anonymous said the documents relate to the issue of whether Bank of America has improperly foreclosed on homes. The representative added that he had not seen the documents, but he has been briefed on their contents.

A Bank of America Corp spokesman said the documents were non-foreclosure related clerical and administrative documents stolen by a former Balboa Insurance employee.

The division -- which BofA has since agreed to sell to Australian insurer QBE Insurance Group -- provides mortgage and auto insurance for banks, and provides home insurance for consumers.

"We are confident that his extravagant assertions are untrue," the spokesman said.

Scris de Admin Joi Mar 03, 2011 4:00 pm

"În trecut, Julian Assange, care riscă să fie extrădat în Suedia din cauza unor acuzaţii de agresiune sexuală, a publicat informaţii de mare importanţă din diverse domenii, precum drepturile omului, procedurile din închisoarea Guantanamo, asasinatele politice din Kenya şi deversarea deşeurilor toxice în Coasta de Fildeş.

În 2010, Julian Assange a ţinut din nou prima pagină a presei internaţionale, după ce a publicat pe internet o serie de informaţii confidenţiale provenind de la diverse surse diplomatice dar şi o serie de documente ultrasecrete referitoare la războaiele din Irak şi Afganistan."
Steven Spielberg a câştigat de două ori premiul Oscar pentru cea mai bună regie: în 1993, pentru "Lista lui Schindler", şi în 1998, pentru "Salvaţi soldatul Ryan".

Scris de Admin Joi Feb 10, 2011 3:47 pm

Scris de Admin Joi Feb 10, 2011 3:43 pm

Scris de Admin Joi Feb 10, 2011 3:37 pm

Fondatorul http://openleaks.org/ lanseaza cartea:
"Inside WikiLeaks: My Time with Julian Assange at the World's Most Dangerous Website"
New book

Scris de Admin Joi Feb 10, 2011 3:15 pm

Interviu: Producător al unui documentar Discovery povesteşte pentru RL cum l-a vânat pe fondatorul Wikileaks

„Cel mai important lucru pe care l-a făcut Assange este că sursele au prins curaj să-și pună informațiile în slujba publicului" Luc Hermann

Ce crezi personal despre Assange: e un fel de Robin Hood modern, un erou, sau, mai degrabă, un infractor?
Luc Hermann: Ha, ha, ha. Excelentă întrebare. Ok, eu vorbesc doar în numele meu, nu e un punct de vedere oficial al canalului Discovery. Eu nu îl consider pe Assange un infractor. El a creat, înainte de toate, prin Wikileaks o „unealtă" pusă la dispoziţia jurnaliştilor şi nu numai a lor. De informaţiile de pe Wikileaks se pot folosi ONG-uri, jurişti, sau simpli cetăţeni. Sigur că, deşi el se autointitulează „jurnalist", adevărul este că el nu a căpătat aceste informaţii prin ani de cercetări şi investigaţii personale, ci a pus la punct un sistem foarte inteligent prin care sursele care voiau să-şi „toarne" undeva dezvăluirile, dorind însă să-şi păstreze anonimatul, o puteau face liniştiţi. În mod tradiţional, ca jurnalist, îţi trebuie o grămadă de timp şi de bani ca să câştigi încrederea unei surse, să verifici dacă documentul pus la dispoziţie de sursă e autentic etc. Folosind internetul, Assange şi echipa lui reuşeau să facă mult mai uşor toată această muncă şi, în plus, ştergeau şi urmele care ar fi putut face legătura dintre ei şi „surse". Cel mai important lucru pe care l-a făcut Assange este că sursele au prins curaj să-şi pună informaţiile în slujba publicului, fără teama că vor fi descoperite, iar noi, jurnaliştii, nu putem decât să-i mulţumim pentru asta. Acum informaţii altă dată „clasificate" se găsesc „la liber" pe internet. Revenind la întrebarea ta, nu-l consider nici infractor şi nici spion, cum s-a mai vehiculat. Nu el a furat documente, cu mâna lui, ci i-au fost date spre a fi făcute publice. Şi a intrat într-un fel de parteneriat cu jurnalişti importanţi de la mari ziare.

„Assange doarme în fiecare seară în altă parte"
„Filmul" documentarului vostru pare făcut pe un scenariu hollywoodian. Cum aţi dat de Assange care a intrat în vizorul Pentagonului şi cum s-a decis el să vorbească?
L.H.: L-am cunoscut pe Assange la Londra, în iulie, 2010. Eram invitat să vorbesc la o conferinţă, iar Julian Assange era şi el pe lista vorbitorilor. El era deja sub o imensă presiune, deşi nu apăruseră marile dezvăluiri legate de Afganistan şi Irak, dar supărase multă lume cu o impresionantă înregistrare video cu un elicopter Apache din care se trăgea la Bagdad. Atunci au fost împuşcaţi cel puţin 15 oameni, unii dintre ei aveau arme într-adevăr, dar cei mai mulţi erau civili neînarmaţi. Aşa că ajunsese deja un om hăituit. Îşi schimba cartelele telefonice de câteva ori pe zi, nu avea o adresă personală, aşa cum Wikileaks nu are nici acum un birou înregistrat oficial, el doarme în fiecare seară în altă parte, pe la diferiţi prieteni, nu foloseşte nciodată e-mailul şi nu vorbeşte pe Skype. Vei zice că e ciudat ca un om şi o organizaţie care luptă pentru transparenţă să-şi ducă activitatea la modul strict secret. Dar aşa se întâmplă când ajungi să dezvălui documente „clasificate" legate de războaie şi de maxime abuzuri ale unor ţări, guverne sau armate.

Tu, în activitatea ta de jurnalist, ai folosit vreodată informaţii venite de la Wikileaks?
L.H.: Da, de două ori. Prima dată pentru un documentar despre deşeurile toxice „abandonate" pe coastele Somaliei şi a doua oară, chiar de curând, cu ocazia revoltelor din Tunisia. Asta pentru că afacerile soţiei preşedintelui Ben Ali, Leila Trabelsi, cu mari companii franceze interesau foarte mult publicul din Franţa. Am cercetat atunci documente legate de corupţia din Tunisia cu încrengături în întreaga lume.

Crezi că WikiLeaks face anumite jocuri politice în favoarea cuiva?
L.H.: Nu cred că Assange şi echipa lui au o agendă politică. Cred doar că ei urmăresc să scoată la suprafaţă abuzurile care atacă democraţia. Cei mai mulţi dintre ei se declară „jurnalişti", alţii însă spun că sunt „anarhişti". De pildă, fostul număr doi din Wikileaks care a intrat în conflict cu Assange care l-a şi concediat, Daniel Domscheit-Berg, pe care l-am interveivat pentru documentarul nostru în decembrie anul trecut, se prezintă ca „fost hacker, actualmente anarhist". Dar dacă mă întrebi pe mine personal care este scopul lor şi cine sunt ei de fapt nu aş şti să spun cu precizie.

De ce s-a certat el cu Assange?
L.H.: Au avut mai multe cotroverse. Daniel Domscheit-Berg era de părere că întreaga afacere WikiLeaks devenise prea mult centrată pe Assange căruia începuse să-i placă celebritatea. În plus, Domscheit-Berg considera că e mult mai corect ca toate documentele să poată fi accesate de oricine, nu doar de jurnaliştii şi de publicaţiile agreate de Assange. De aceea, Daniel Domscheit-Berg şi-a şi fondat un nou site, numit sugestiv Openleaks.

„Parcă încercam să vorbim cu un mare luptător din Rezistenţă"

Cum l-aţi convins pe Assange să vă dea interviul pentru documentar ?
L.H.: Nu a fost deloc uşor. A trebuit să mergem de două ori la Londra unde ne-am întîlnit cu partenerii lui. A trebuit să îi convingem că nu avem intenţia de a încălca cine ştie ce embargo, că nu ne interesează documentele lor secrete, ci doar o întâlnire cu Assange. El e foarte greu de „prins", nu e ca un intervievat obişnuit. Părea că ne-am întors cumva în timp. Parcă încercam să vorbim cu un mare luptător din Rezistenţă, pe vremea războiului. Eu veneam cu cele mai bune recomandări de la Londra şi cu toate astea mi-a fost foarte greu să ajung la el. Iar asta se întâmpla pe când încă, el nu ajunsese în lumina reflectoarelor. Aşa că îţi dai seama ! Ne-am deplasat de mai multe ori la Londra şi am stabilit întâlniri în locuri publice, în restaurante sau pe străzi şi totul era în cel mai mare secret.

Şi când l-aţi întâlnit în cele din urmă, cum s-a comportat?
L.H.: În ciuda faptului că e un om îndrăgostit de camera de luat vederi, a fost la început foarte precaut. Prima dată ne-am întâlnit doar noi cu el, fără aparate de filmat. El e un tip de o inteligenţă sclipitoare, dar vorbea rar şi măsurat, foarte atent la ceea ce spune. De-abia după ce i-am câştigat încrederea ne-am putut întoarce cu o cameră de filmat.

Înţeleg că lui îi era frică, dar vouă nu vă era teamă că vă urmăreşte CIA-ul, că intraţi într-o „zonă" minată?
L.H.: Absolut toată lumea din jurul meu mi-a pus această întrebare. Trebuie să recunosc, cu riscul că „stric" plăcerea cititorilor tăi, că nu m-am simţit nici o clipă în pericol. Sigur că anumite înalte oficialităţi ar fi putut pune presiuni asupra noastră ca să cenzurăm documentarul, dar nu s-a întâmplat acest lucru. Şi, de altfel, i-am întrebat şi pe colegii mei de la Le Monde dacă atunci când au publicat documente venite prin WikiLeaks au avut probleme şi mi-au spus că nu s-a primit nici măcare un telefon de Ambasada Americii sau de la Washington.

„Jurnaliştii au fost primii care au sărit la gâtul lui"

Ţi se pare etic ce face Assange?
L.H.: Au fost o grămadă de dezbateri în privinţa asta. Şi ceea ce m-a mirat pe mine şi, într-un fel, chiar m-a întristat, a fost faptul că jurnaliştii au fost primii care au sărit la gâtul lui pe motiv că anumite informaţii trebuie să rămână clasificate, dar el nu făcea public absolut orice. Şi el e absolut conştient de acest lucru, dar ei fac un fel de operaţie chirurgicală de scoatere a tumorilor care pot lovi mortal democraţia.

Ţi se pare că WikiLeaks a schimbat faţa jurnalismului ?
L.H.: Cu siguranţă există un „înainte" şi un „după" WikiLeaks. Eu pot vorbi din experienţă. Am 43 de ani şi fac investigaţii de peste 15 ani. Înainte era extrem de complicat să convingi sursele să-ţi dea documente clasificate, acum funcţionează acest sistem în care „sursele" depun ca la un fel de cutie poştală informaţiile la adăpostul total al anonimatului. Sigur că aici intervine responsabilitatea jurnaliştilor care trebuie să verifice veridicitatea dezvăluirilor şi oportunitatea publicării lor. Şi, dacă toată lumea îşi face treaba cu simţul răspunderii, informaţiile puse în circulaţie de site-uri ca WikiLeaks sau Openleaks nu pot fi decât în folosul omenirii.

Premiera programului va fi difuzată duminică, 13 februarie, de la ora 22.00, pe Discovery Channel, în varianta fără subtitrare, urmând să fie redifuzat pe 27 februarie, de la ora 22.00, cu subtitrare în limba română.

Sursa: Romania Libera

Scris de Admin Lun Feb 07, 2011 3:39 pm

WikiLeaks founder risks 'denial of justice': lawyer

Scris de Admin Dum Ian 30, 2011 11:04 pm

"Julian Assange feared he was being followed by US spies, new book reveals"

Fara secrete: Wikileaks Getima10

"It was the biggest leak in history. WikiLeaks infuriated the world's greatest superpower, embarrassed the British royal family and helped cause a revolution in Africa. The man behind it was Julian Assange, one of the strangest figures ever to become a worldwide celebrity. Was he an internet messiah or a cyber-terrorist? Information freedom fighter or sex criminal? The debate would echo around the globe as US politicians called for his assassination.

Award-winning Guardian journalists David Leigh and Luke Harding have been at the centre of a unique publishing drama that involved the release of some 250,000 secret diplomatic cables and classified files from the Afghan and Iraq wars. At one point the platinum-haired hacker was hiding from the CIA in David Leigh's London house. Now, together with the paper's investigative reporting team, Leigh and Harding reveal the startling inside story of the man and the leak."

Scris de Admin Lun Ian 24, 2011 12:20 pm

Rusia Leaks

Scris de Admin Vin Ian 21, 2011 2:28 pm

Telegrama Wikileaks: Iranul este unul dintre principalii traficanti de droguri din lume

Topul informatiilor divulgate de Wikileaks

1. Many Middle Eastern nations are far more concerned about Iran's nuclear program than they've publicly admitted.
2. The U.S. ambassador to Seoul told Washington in February that the right business deals might get China to acquiesce to a reunified Korea, if the newly unified power were allied with the United States.
3. The Obama administration offered sweeteners to try to get other countries to take Guantanamo detainees, as part of its (as yet unsuccessful) effort to close the prison. Slovenia, for instance, was offered a meeting with President Obama, while the island nation of Kiribati was offered incentives worth millions.
4. Afghan Vice President Ahmed Zia Massoud took $52 million in cash when he visited the United Arab Emirates last year, according to one cable. The Afghan government has been plagued by allegations of corruption. Massoud has denied taking the money out of the country.
5. The United States has been working to remove highly enriched uranium from a Pakistani nuclear reactor, out of concern that it could be used to build an illicit nuclear device. The effort, which began in 2007, continues.
6. Secretary of State Hillary Rodham Clinton ordered diplomats to assemble information on their foreign counterparts. Documents in the WikiLeaks cache also indicate that Clinton may have asked diplomats to gather intelligence on U.N. Secretary General Ban Ki-moon's plans for Iran, and information on Sudan (including Darfur), Afghanistan, Pakistan, Somalia, Iran and North Korea.
7. The State Department labeled Qatar the worst country in the region for counterterrorism efforts. The country's security services were "hesitant to act against known terrorists out of concern for appearing to be aligned with the U.S. and provoking reprisals," according to one cable.
8. Russian Prime Minister Vladimir Putin and Italian Prime Minister Silvio Berlusconi are tighter than was previously known. Putin has given the high-living Berlusconi "lavish gifts" and lucrative energy contracts, and Berlusconi "appears increasingly to be the mouthpiece of Putin" in Europe, according to one cable.
[Related: The Guardian gave State Dept. cables to the NY Times]
9. Hezbollah continues to enjoy the weapons patronage of Syria. A week after Syrian president Bashar Assad promised the United States he wouldn't send "new" arms to the Lebanese militant group, the United States said it had information that Syria was continuing to provide the group with increasingly sophisticated weapons.
10. Some cables reveal decidedly less than diplomatic opinions of foreign leaders. Putin is said to be an "alpha-dog" and Afghan President Hamid Karzai to be "driven by paranoia." German Chancellor Angela Merkel "avoids risk and is rarely creative." Libyan leader Moammar Gadhafi travels with a "voluptuous blonde" Ukrainian nurse.
The cables were obtained, via WikiLeaks, by the New York Times, the Guardian of Britain, Der Spiegel of Germany, Le Monde of France and El Pais of Spain.

Scris de Admin Sam Ian 15, 2011 11:37 am

Documentul WikiLeaks care a stârnit criza tunisiană - Sursa: RomaniaLibera.ro
Fara secrete: Wikileaks 16301610

Scris de Admin Lun Ian 10, 2011 11:52 am

"Site-ul WikiLeaks se confrunta cu dificultati financiare, pierzand peste 480.000 de euro pe saptamana din momentul in care a inceput sa publice telegramele diplomatiei americane, a afirmat fondatorul site-ului, Julian Assange, intr-un interviu acordat ziarelor elvetiene la Tribune si 24 heures, citat de AFP."

Sursa aici

Scris de Admin Mar Ian 04, 2011 12:04 am

"UE, exasperată de reformele mimate la Sofia şi Bucureşti"

Scris de Admin Lun Ian 03, 2011 2:06 pm

Fără secrete: Totul despre Julian Assange, fondatorul WikiLeaks

Scris de Continut sponsorizat

Fara secrete: Wikileaks

Julian Assange pierde recursul in procesul de extradare

Fostul Preşedintele al României Tovarasul Ion Iliescu- in telegramele ambasadei SUA

Wikileaks despre Al Qaeda şi atentatele de la 11 septembrie

Email-urile Bancii Americii vor fi facute publice

Steven Spielberg va regiza un film despre site-ul WikiLeaks

WikiLeaks 'War Diary' exposes US cover-up

Wikileaks Releases Thousands Text Messages From September 11, 2001

Noua carte: "Inside WikiLeaks"

"Nu îl consider pe Assange un infractor"

Assange astazi a avut infatisare la tribunalul din Londra

New Book: WikiLeaks: Inside Julian Assange's War on Secrecy

Imagini - "Palatul" lui Putin in Praskoveevke

Iranul detine suprematia in traficul de droguri - Wikileaks

"Semi-mafia" familiei prezidenţiale din Tunisia

Assange: WikiLeaks pierde 400.000 de euro pe saptamana

„Cum să-i faci să reformeze, când ei nu vor?".

Fara secrete: Wikileaks

Re: Fara secrete: Wikileaks